Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele știutor:

ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

știutór, -oáre adj. Care știe, învățat: știutor de limbĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești


știutór (ști-u-) adj. m., pl. știutóri; f. sg. și pl. știutoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

știutor m. cel ce știe, învățat: știutor de limbi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)