ȘTIÚT, -Ă, știuți, -te, adj. 1. Care este bine cunoscut; p. ext. vestit, renumit. 2. Care știe multe; învățat. – V. ști.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a știút s.n. (înv.) cunoaștere, cunoștință.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
știút, -ă adj. Ceĭa ce se știe: lucrurĭ știute (fals: cunoscute !). Pe știute, știind ce e saŭ cum să procedezĭ: nu porni pe neștiute, ci pe știute.
Sursa: Dicționaru limbii românești
știut a. 1. cunoscut: e lucru știut; 2. ce se știe: lecțiune știută.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘTIÚT, -Ă, știuți, -te, adj. 1. Care este bine cunoscut; p. ext. vestit, renumit. 2. Care știe multe; învățat. – V. ști.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
știut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul ști