SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sunt internați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPITÁL s.n. Instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. [< germ. Spital].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPITÁL s. n. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. (< germ. Spital)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spitál (-le), s. f. – 1. Instituție medicală pentru îngrijirea bolnavilor. – 2. (Arg.) Palton, haină. – Var. spital, Trans. șpital. Mr. spital. It. ospitale, prin intermediul ngr. σπιτάλι, cf. tc. ispitalia, bg. spital și var. din germ. Spital, cf. sb., cr. špitalj, pol. szpital, mag. ispitály (Cihac, II, 392; Borcea 206; după părerea greșită a lui Graur, BL, XVI, 100, spital ar fi o falsă regresiune a lui șpital). – Der. spitalagiu, s. m. (infirmier); spitalagioaică, s. f. (infirmieră); spitalicesc, adj. (de spital).Sursa: Dicționarul etimologic român spital, spitale s. n. 1. (intl., înv.) palton; pardesiu. 2. (friz., înv.) loțiune dezinfectantă aplicată după ras.Sursa: Dicționar de argou al limbii române spitál s. n., pl. spitáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită spital n. casă de primit și de îngrijit bolnavii lipsiți de mijloace. [Nemț. SPITAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
spitál n, pl. e (ngr. spitáli, d. it. spedale, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine și fr. hôpital, germ. spital, rus. gospitálĭ, rut. špitál, ung. ispotály. V. ospitalier, otel, ospăț). Casă de bolnavĭ: spitalele Spiridoniiĭ din Moldova, ale Eforiiĭ din București. – În nord șpital.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sunt internați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPITÁL s.n. Instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. [< germ. Spital].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPITÁL s. n. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. (< germ. Spital)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spitál (-le), s. f. – 1. Instituție medicală pentru îngrijirea bolnavilor. – 2. (Arg.) Palton, haină. – Var. spital, Trans. șpital. Mr. spital. It. ospitale, prin intermediul ngr. σπιτάλι, cf. tc. ispitalia, bg. spital și var. din germ. Spital, cf. sb., cr. špitalj, pol. szpital, mag. ispitály (Cihac, II, 392; Borcea 206; după părerea greșită a lui Graur, BL, XVI, 100, spital ar fi o falsă regresiune a lui șpital). – Der. spitalagiu, s. m. (infirmier); spitalagioaică, s. f. (infirmieră); spitalicesc, adj. (de spital).Sursa: Dicționarul etimologic român spital, spitale s. n. 1. (intl., înv.) palton; pardesiu. 2. (friz., înv.) loțiune dezinfectantă aplicată după ras.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
spitál s. n., pl. spitáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită spital n. casă de primit și de îngrijit bolnavii lipsiți de mijloace. [Nemț. SPITAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
spitál n, pl. e (ngr. spitáli, d. it. spedale, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine și fr. hôpital, germ. spital, rus. gospitálĭ, rut. špitál, ung. ispotály. V. ospitalier, otel, ospăț). Casă de bolnavĭ: spitalele Spiridoniiĭ din Moldova, ale Eforiiĭ din București. – În nord șpital.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șpitál, V. spital.
Sursa: Dicționaru limbii românești