spárgă s. f. – (Trans.) Funie. Mag. sparga (Candrea; Gáldi, Dict., 159).Sursa: Dicționarul etimologic român ȘPÁRGĂ, șpărgi, s. f. (Reg.) Sfoară.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
șpárgă, șpărgi, s.f. – Funie, frânghie, sfoară groasă: „Fie-i femeia șparga / Și nănașa temnița” (Bârlea 1924: 91). „Hai de împletește niște șpărgi, că ne trebe la căpestre la cai, că ale vechi îs rupte toate” (Bilțiu 1999: 188; Desești). – Din magh. spárga „sfoară„; cf. germ. Spagat (Țurcanu 2005).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
spargă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul sparge
spargă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sparge