ȘORICÉL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘORICEL, șoricei, s. m. (Inform.) Sinonim cu maus (2). – Cf. engl. mouse, fr. souris.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
șoricél m., pl. eĭ. Șoarice [!] mic. O plantă ranunculacee (myosórus minimus). Coada șoriceluluĭ. V. coadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șoricél s. m., pl. șoricéi, art. șoricéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șoricel m. 1. puiu de șoarece; 2. Bot. bătrâniș.(V. coadă); 3. pl. umflături (de mărimea șoarecilor) sub pântecele vitelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘORICÉL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)