ȘONȚIȘÓR, șonțișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui șonț.Sursa: Dicționarul limbii române moderne Șonțișór, -oáră s. (dim. d. Șonț). Est. Iron. Nemțișor, un bĭet Neamț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șonțișor m. șonț: șonțișoru era numai în mundiraș AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a