ȘONTẤC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva. – Din magh. sántika.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !șontấc/șontấc-șontấc interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
șontâc! int. ce imită mersul șchiopului: șontâc-șontâc venia și el POP. [V. șonț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘONTẤC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva. – Din magh. sántika.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)