ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).Sursa: Dicționarul etimologic român
șoáldă f., pl. inuz. e (sas. scholt, germ. schuld, vină, abatere din drumu drept. V. șoltic). Fam. A umbla cu șoalda, a umbla cu fofîrlica, a căuta să´nșelĭ orĭ să te substragĭ [!] de la muncă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șoáldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoáldei; pl. șoáldeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șoaldă f. înșelăciune (în jocul cu arșice): a umbla cu șoalda, a căuta să păcălească (lit. a umbla șoldiș).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (Fam.; în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. šölt „datorie bănească; vină”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
șoalda - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul șold
șoaldă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul șold