ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șiretlíc n., pl. urĭ (turc. șirretlik). Faptă de șiret: șiretlicurile vulpiĭ. – Și șireclíc, -iclíc. Vechĭ și șer-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șiretlic n. apucătură șireată, vicleșug: o întoarse însă la șiretlic ISP. [Turc. ȘIRRETLIK, șicană].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)