ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șibói, șiboáie și șibóiuri, s.n. (reg.) 1. micșunea; micsandră; toporaș. 2. ciorchine (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.Sursa: Dicționarul etimologic român ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.Sursa: Dicționarul limbii române moderne șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă [!]; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șibói1 (plantă) (reg.) s. m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șibói, șiboáie și șibóiuri, s.n. (reg.) 1. micșunea; micsandră; toporaș. 2. ciorchine (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.Sursa: Dicționarul etimologic român ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.Sursa: Dicționarul limbii române moderne șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă [!]; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șibói1 (plantă) (reg.) s. m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șibói, șiboáie și șibóiuri, s.n. (reg.) 1. micșunea; micsandră; toporaș. 2. ciorchine (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.Sursa: Dicționarul etimologic român ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.Sursa: Dicționarul limbii române moderne șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă [!]; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șibói1 (plantă) (reg.) s. m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)