ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șéstină (reg.) s. f., g.-d. art. șéstinei; pl. șéstineSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șestină f. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărului. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șéștină, șéștini, s.f. (reg.) coliba strungii în care se mulg oile.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme