Servet (Mihail) m. medic spaniol și antitrinitar; acuzat de Calvin, fu ars de viu la Geneva (1511-1553).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘERVÉT, șervete, s. n. 1. Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. întrebuințată la masă pentru ștersul gurii. ♦ P. ext. Bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc. 2. (Pop.) Prosop, ștergar. – Cf. fr. serviette.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȘERVÉT s. n. bucată de pânză sau de hârtie subțire, la masă, pentru șters gura și mâinile. (după fr. serviette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*șervét n., pl. e (indirect d. fr. serviette, de unde și it. salvietta, ngr. serviéta, alb. šervetă, sîrb. rus. salfétka. V. servietă). Ștergar de buze la masă (maĭ vechĭ peșchir). – În Ban. (după sîrb. salvét, pl. urĭ și e; în Mold. șérvet, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șervét s. n., pl. șervéteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șervet n. 1. ștergar de masă: 2. broboadă țărănească (= fr. serviette).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘERVÉT, șervete, s. n. 1. Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită la masă pentru ștersul gurii. ♦ P. ext. Bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc., folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc. 2. (Pop.) Prosop, ștergar. – Cf. fr. serviette.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)