ȘERBÍE s. f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șerbíe f. (d. șerb). Vechĭ. Starea de șerb.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șerbíe s. f., art. șerbía, g.-d. șerbíi, art. șerbíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șerbie f. stare de șerb: șerbia țăranului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a