ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. – Ședea + suf. -ință (după fr. séance).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘEDÍNȚĂ s.f. Adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ♦ Fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. [< ședea, după fr. séance].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘEDÍNȚĂ s. f. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ◊ fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. (după fr. séance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*ședínță f., pl. e (d. șed cu suf. -ință, după fr. séance. V. șezătoare, sediŭ). Adunarea unor membri aĭ uneĭ societățĭ supt [!] un prezident: societatea a ținut ședință, a ridicat ședința. Timpu cît durează această adunare (în ziŭa ceĭa): ședință agitată. Timpu cît pozezĭ înaintea unuĭ pictor: ĭ-a făcut portretu în opt ședințe. V. șezătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ședínță s. f., g.-d. art. ședínței; pl. ședínțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ședință f. 1. ocuparea locului său într’o adunare; 2. totalul persoanelor cari iau parte la o adunare; 3. timp ce trece la o deliberațiune: ședințele Camerei, ședințele Senatului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața instanței judecătorești. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. – Ședea + suf. -ință (după fr. séance).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)