ȘEDÉRE, șederi, s. f. 1. Faptul de a ședea. ♦ Lipsă de activitate; lenevie, inactivitate. 2. Popas făcut într-un loc pentru a petrece un anumit timp; timp petrecut într-un loc. 3. (Înv.) Domiciliu, locuință. – V. ședea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ședére f. Pozițiunea omuluĭ care șade. Lipsă de ocupațiune: a te plictisi de ședere. Trăire, petrecere, rămînere undeva: a face unuĭ prieten șederea la tine cît maĭ plăcută.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ședére s. f., g.-d. art. ședérii; pl. ședériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ședere f. 1. acțiunea de a ședea și rezultatul ei; 2. locuință, stare provizorie: șederea lui Mihnea în Sibiu OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘEDÉRE, șederi, s. f. 1. Faptul de a ședea. ♦ Lipsă de activitate; lenevie, inactivitate. 2. Popas făcut într-un loc pentru a petrece un anumit timp; timp petrecut într-un loc. 3. (înv.) Domiciliu, locuință. – V. ședea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ședere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ședea