ȘCOLĂRÉSC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn´a ajuns aicĭ !
Sursa: Dicționaru limbii românești
1) școlărésc, -eáscă adj. (d. școlar). Relativ la școlarĭ: disciplină școlărească.
Sursa: Dicționaru limbii românești
școlărésc adj. m., f. școlăreáscă; pl. m. și f. școlăréștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită școlăresc a. ce ține de școlar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘCOLĂRÉSC, -EÁSCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
școlăresc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul școlări
școlăresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul școlări
școlăresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul școlări