ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -arSursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘAMOTÁR s.m. Șamotier. [< șamota + -ar].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘAMOTÁR s. m. șamotier. (< șamota + -ar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
șamotár s. m., pl. șamotáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)