șamándră, șamándre, s.f. (reg.) 1. geamandură rudimentară. 2. piatra de care este legată geamandura.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șamándră f., pl. n (turc. șamandra. V. ceamandură). Munt. Dun. Ceamandură făcută dintr´o simplă tivdă care plutește la capătu unuĭ pripon și e legată de peatra care ține priponu cufundat. (Apoĭ și această peatră se numește tot „șamandră”).
Sursa: Dicționaru limbii românești