ÎNȚOLÍ, înțolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant; fig. a parveni. – În + țol.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înțoli, înțolesc v. r. 1. a se îmbrăca cu haine noi, a se îmbrăca elegant 2. (fig.) a parveniSursa: Dicționar de argou al limbii române
înțolí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțolésc, imperf. 3 sg. înțoleá; conj. prez. 3 să înțoleáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înțolì v. a (se) îmbrăca: să se mai înțolească și ei ISP. [V. țol].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNȚOLÍ, înțolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant; fig. a parveni. – În + țol.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)