învățămî́nt n., pl. inte (d. a învăța, v. tr., după fr. enseignement). Acțiunea, modu de a-l învăța pe altu. Instrucțiune, școală: învățămîntu primar, secundar, superior. Învățătură, lucru care te învață: a da copiilor bune învățăminte. Cariera de profesor: a intra în învățămînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești