ÎNVĂȚÁT1 s. n. Învățare. – V. învăța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNVĂȚÁT2, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 3. Deprins, obișnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
învățát, -ă adj. Instruit: elevĭ bine învățațĭ. Dresat: cîne [!] învățat. Deprins: așa e el învățat: să bea cafea după prînz. Savant, erudit. Subst. Un învățat, un erudit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*învățát1 s. m., pl. învățáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită învățát2 s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită învățat a. 1. deprins (mai ales rău); 2. instruit: un copil învățat; 3. erudit: om învățat. ║ m. om învățat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNVĂȚÁT1 s. n. Învățare. – V. învăța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ÎNVĂȚÁT2, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 3. Deprins, obișnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
învățat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul învăța