ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)