ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a învioșá (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșeáză, 1 pl. învioșắm; conj. prez. 3 să învioșéze; ger. învioșấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. v i u.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)