INVESTÍRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. – V. investi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INVESTÍRE s.f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. [< investi].
Sursa: Dicționar de neologisme
investíre (plasament de capital) s. f., g.-d. art. investírii; pl. investíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INVESTÍRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. – V. investi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) INVESTÍRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNVESTÍRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNVESTÍRE s. f. acțiunea de a învesti. ◊ împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc. ◊ confirmare într-o demnitate. (< învesti)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÎNVESTÍRE s.f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.; confirmare într-o demnitate. [< învesti].
Sursa: Dicționar de neologisme
învestíre (acțiunea de a învesti) s. f., g.-d. art. învestírii; pl. învestíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înveștíre s.f. (înv.) V. înveștere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
înveștíre f. Vechĭ. Îmbrăcăminte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
investire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul investi
învestire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul învesti
înveștire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul învești