INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTREPÍD, -Ă adj. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTREPÍD, -Ă adj. Cutezător, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intrépid, -ă adj. (lat. in-trépidus, care nu tremură, curajos. V. treapăd). Care nu se teme de pericul: Ștefan cel Mare era foarte intrepid. Fig. Care nu se teme de obstacule [!], de dificultățĭ: negustor intrepid. Adv. În mod intrepid.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intrepíd (livr.) adj. m., pl. intrepízi; f. intrepídă, pl. intrepídeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intrepid a. 1. care nu se teme de nimic; 2. care nu se dă înapoi dinaintea greutăților.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)