INTRÁT s. n. (Rar) Faptul de a intra; (concr.) intrare (1). – V. intra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a intrát n., pl. urĭ. Vechĭ. Intrare. – În nord în- (Dos. V. S. Maĭ 9).
Sursa: Dicționaru limbii românești
intrát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTRÁT s. n. Faptul de a intra; (concr.) intrare (1). – V. intra2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) întrát, V. intrat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
intrat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul intra
întrat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul întra