întorsureáncă s. f., g.-d. art. întorsuréncei; pl. întorsurénce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ÎNTORSUREÁNCĂ, întorsurence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul întorsură Buzăului. – Întorsurean + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)