ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. – V. înregistra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNREGISTRÁRE s. f. 1. acțiunea de a înregistra; însemnare, înscriere. 2. unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context. (< înregistra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÎNREGISTRÁRE s.f. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei; însemnare, înscriere. ♦ Unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context. [< înregistra].
Sursa: Dicționar de neologisme
*înregistráre f. Acțiunea de a înregistra, maĭ ales vorbind de actele publice.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ÎNREGISTRÁRE (‹ înregistra) s. f. 1. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei. 2. Trasarea automată pe un suport, sub acțiunea unui dispozitiv de măsurare a curbei care reprezintă variația unei mărimi în funcție de timp sau de o altă mărime care este o funcție de timp. 3. Fixarea pe un suport (discuri de gramofon, benzi magnetice, pelicule fotosensibile etc.) a valorilor succesive ale unor semnale purtătoare de informație în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare. 4. (INFORM.) Parte componentă a unui fișier reprezentând o grupare de date ce poate fi tratată ca o unitate din punct de vedere al adresării sau prelucrării datelor; articol (3). ◊ Î. logică = unitate de informație cuprinsă într-un fișier, menținută temporar în memorie în vederea prelucrării. Î. fizică = reprezentare a informației pe un suport (cartelă perforată, linie tipărită, bloc de memorie externă).Sursa: Dicționar enciclopedic înregistráre s. f., g.-d. art. înregistrắrii; pl. înregistrắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înregistrare f. 1. acțiunea de a înregistra; 2. taxă de plătit pentru înregistrarea unui act; 3. administrațiunea înregistrărilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. ♦ Fixarea pe un suport a sunetelor, imaginilor, datelor în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare. – V. înregistra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
înregistrare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul înregistra