INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].
Sursa: Dicționar de neologisme
inoculá (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită inoculà v. 1. a transmite un virus prin inoculațiune; 2. fig. a introduce în spirit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá vb. I] – Din fr. inoculer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNOCULÁ vb. I. v. inocula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ÎNOCULÁ vb. I. v. inocula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)