ÎNGHEMUÍ, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !înghemuí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înghemuiéște, imperf. 3 sg. se înghemuiá; conj. prez. 3 să se înghemuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
înghemuì v. a se ghemui: se înghemuiește acolo cum poate CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNGHEMUÍ, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)