ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].
Sursa: Dicționar de neologisme
!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 să îngemănézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].
Sursa: Dicționar de neologisme
!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 să îngemănézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)