ÎNFURCÁT, -Ă adj. v. înfurcit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înfurcát s.n. (reg.) crestarea vârfului urechii la oi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
înfurcat n. crestarea vârfului urechii (la oi).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFURCÁT, -Ă adj. v. înfurcit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
înfurcat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul înfurca