ÎNFUNDÁT1 s. n. Înfundare, astupare, astupat1. – V. înfunda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNFUNDÁT2, -Ă, înfundați, -te, adj. 1. Închis, astupat ermetic. ◊ Vin înfundat = vin pus în sticle astupate ermetic. 2. Fig. (Despre sunete) Înăbușit. – V. înfunda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
înfundát, -ă adj. Astupat, închis: butoĭ, butelie, stradă înfundată. Înăbușit, înădușit: rîsete înfundate. Ascuns, la adăpost: beție, bătaĭe înfundată. Redus la nemișcare orĭ tăcere: hoțu se văzu înfundat. Adv. În mod înădușit, secret: a rîde, a plînge înfundat. În secret, fără să se audă: l-aŭ bătut înfundat. Pe înfundate, fără să se audă (maĭ ales ironic): a rîde, a bea, a bate pe înfundate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!înfundát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înfundat a. 1. astupat, închis: stradă înfundată; 2. înnăbușit: râsete înfundate; 3. se zice de vitele cari sunt mai trupeșe și cu coarne potrivite. ║ adv. 1. în sine, pe tăcute: a râde, a plânge înfundat; 2. pe îndesate: începură a-l buchisi înfundat ISP.; 3. fig. redus la extremitate, confundat: se văzu înfundat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFUNDÁT1 s. n. Faptul de a (se) înfunda. – V. înfunda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNFUNDÁT2, -Ă, înfundați, -te, adj. 1. Închis, astupat ermetic. ◊ Vin înfundat = vin pus în sticle astupate ermetic. 2. Fig. (Despre sunete) Înăbușit. – V. înfunda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
înfundat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul înfunda