ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !înfumurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfumureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)