ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înfricoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșeáză, 1 pl. înfricoșắm; conj. prez. 3 să înfricoșéze; ger. înfricoșấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)