1) îndés, -eásă adj., pl. eșĭ, ese (d. des, îndesat). Vechĭ. Continuŭ: în îndese doŭă zile (Nec. 2, 389).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) îndés, a -á v. tr. (în și des orĭ d. lat. in, în, și densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar. – Îndes, îndeșĭ, îndeasă; să îndese). Fac des, condensez: a îndesa cafeaŭa rîșnită în cutie, haĭnele în cufăr. Împing, fac să intre: a îndesa căcĭula în cap, bumbacu în urechĭ, pumnu în gura cuĭva. Silesc, forțez pe cineva cu ceva, să facă ceva: nu mă´ndesa cu atîta vin, cu băutura, cu paharu! Umplu mult: a îndesa cufăru cu haĭne. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind la: naufragiațiĭ se îndesaŭ în luntri, caliciĭ se îndesaŭ la pomană, copiiĭ se îndesaŭ în mine de frică. V. înfoĭez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
îndes - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul îndesa
îndes - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul îndesa