ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îndatorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndatoreáză; ger. îndatorấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
îndatorà, îndatorì v. 1. a (se) lega prin constrângere, prin datorie: cine te îndatorează să primești ? 2. a face datorii, a se împrumuta: m’am îndatorat până în gât; 3. fig. a face cuiva servicii: l’a îndatorat mult. [V. dator].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)