ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *încălcáre f. Acțiunea de a încălca, de a uzurpa. Fig. Arogare de drepturĭ. În poezie, trecerea unuĭ cuvînt în versu următor (fr. enjambement). V. încalc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
încălcáre s. f., g.-d. art. încălcắrii; pl. încălcắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încălcare f. 1. călcare sau năvălire; 2. fig. uzurpare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
încălcare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul încălca