INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. Care incriminează; acuzator. [Var.: incriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)