ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încrețitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încrețiriĭ, parte încrețită, cută: încrețiturile frunțiĭ, haĭneĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
încrețitúră s. f., g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încrețitură f. lucru încrețit, cută: încrețiturile hainelor ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)