ÎNCOLȚÍ, încolțesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colț, a răsări din pământ; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște. II. Tranz. A înfige colții spre a mușca. ♦ A înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși. – În + colț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încolțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolțésc, imperf. 3 sg. încolțeá; conj. prez. 3 să încolțeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
încolțì v. 1. a scoate colți sau muguri, a răsări: iarba încolțește; 2. fig. a începe să se nască (o idee, o simțire, un plan): încolția un dor mai adânc EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
încolțì v. a pune în colț, a înfunda, a strâmtora: l’a încolțit cu întrebări.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
încolțí v. a mușca cu colții: șerpi că l’au mușcat, lupi că l’au încolțit POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCOLȚÍ, încolțesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colț, a răsări din pământ; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște. II. Tranz. A înfige colții pentru a mușca. ♦ A înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitatea de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși. – În + colț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)