ÎNCHIPUÍT, -Ă, închipuiți, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginație; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu există în realitate, care are numai aparența a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are păreri exagerat de bune despre sine; încrezut, înfumurat. – V. închipui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a închipuít, -ă adj. Imaginar. – În Buc. Trans. (barb. după germ. eingebildet) „încrezut, îngînfat [!]”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
închipuit a. fig. imaginar, înfumurat: un om închipuit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCHIPUÍT, -Ă, închipuiți, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginație; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu există în realitate, care are numai aparența a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are păreri exagerat de bune despre sine; încrezut, înfumurat. – V. închipui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
închipuit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul închipui