ÎNCERCÁT1 s. n. Faptul de a încerca; încercare. – V. încerca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNCERCÁT2, -Ă, încercați, -te, adj. Priceput, experimentat; care a trecut prin greutăți, prin necazuri; pățit2. – V. încerca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
încercát, -ă adj. Trecut pin [!] multe încercărĭ, experimentat, priceput: soldat încercat. Întărit de suferință: inimă încercată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!încercát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încercat a. 1. experimentat: oșteni încercați; 2. întărit de suferințe: vieață încercată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCERCÁT2, -Ă, încercați, -te, adj. Priceput, experimentat; care a trecut prin greutăți, prin necazuri; pățit2. – V. încerca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNCERCÁT1 s. n. Faptul de a încerca; încercare. – V. încerca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
încercat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul încerca