Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele împătra:

împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne