ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – V. împricina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină [!], un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită împricinat m. acuzat, prevenit: halal de bieții împricinați! AL. [V. pricină].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
împricinat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul împricina