ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În fața. – Din împotrivă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a împotríva (-po-tri-) prep. (~ lui)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În fața. – Din împotrivă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) În față. [Var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a împotrívă adv. Răŭ scris îld. în potrivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
împotrívă (-po-tri-) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *împotrívă- (-po-tri-) prep. (ĭ)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
împotrivă prep. contra. [V. potrivă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) în față. [Var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)