îmbelcĭugat, V. belcĭugat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
îmbelciugat a. întors înăuntru (vorbind de coarnele boului. [V. belciug].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a