ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZĂVÓI2, zăvói, s. m. (Var.) Zăvod2. (prob. din sl. zavoditi = a conduce)Sursa: Dicționarul etimologic român
zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.Sursa: Dicționarul etimologic român zăvói s. n., pl. zăvoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Zăvoi s. pr. (glum. – în anii dictaturii ceaușiste) postul de radio Vocea Americii.Sursa: Dicționar de argou al limbii române ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Slav (v. sl. zavoj).Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăvóĭ n., pl. oaĭe (vsl. bg. zavoĭ, ocol, cotitură de răŭ orĭ de drum. Cp. cu crivină). Luncă, cohalm, berc, pădure de sălciĭ, plopĭ arinĭ, ulmĭ și frasinĭ pe malu unuĭ rîŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)