ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zângăníre, zingheníre s. f.]Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
zăngănire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zăngăni
zângănire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zângăni