ZĂBOVÍRE, zăboviri, s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂBOVÍRE s. f. Faptul de a zăbovi; întârziere, zăbavă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zăbovire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zăbovi